Chillax.

Azi am chef să mă relaxez. Mă trezesc dar nu mă ridic din pat, mă uit puţin la desene, Tom şi Jerry, mi-amintesc de vremurile cînd îmi doream să fiu mare, acum vreau să fiu mică! Ce frumos era cînd mă jucam eu „de-a avocata” sau cînd la întrebarea „-Ce vrei să te faci cînd o să fii mare?” nu răspundeam, în mod sigur, „-Doctoriţă!”.

Mi-am băut cele două cafele, m-am îmbracat uşor, fără să mă grăbesc. Se grăbeşte viaţa destul aşa că nu am nevoie să o mai fac şi eu. Puţin machiaj, tocurile, ochelarii, camera de fotografiat, cartea, muzica şi cheile, şi-am plecat. Nu ştiu încotro, aşa e orice zi, nu planific, mă las purtată de razele soarelui, de nori, de ploaie, ninsoare şi de oameni.

Mă hotărăsc să mă duc să pozez, să mai adaug ceva la catalogul meu, apoi mă opresc sub un copac, deschid cartea şi încep să citesc după ce mă uit să văd cum au ieşit pozele. Citesc, observ, simt.

Ţie ţi-am zis să ieşi cu băieţii sau cu fetele. Eu fac ce simt azi.   

Pozele sunt gata, soarele e încă puternic acolo sus, aşa că mă îndrumă spre o terasă.

-Hai la o cafea, draga mea, să mai bîrfim una alta! Adu-o şi pe aia şi cealaltă, mi-e dor de lumea toată.
Rîdem şi glumim, a treia, a patra cafea, cola şi ţigarea. Momentele la maşina de scris le tipărim. Mesaj primit: „Te pup, iubita!”. Mesaj trimis: ” Te imbrăţisez, dragule. Nu mă aştepta”.

Frigul se lasă, ne punem puloverele pe noi, dar locurile tot ocupate le ţinem.
Încheiem seara ameţite de atîtea vorbe, pahare golite, sentimente împărtăşite şi iubite, toate fericite!